Punând piatra de temelie a podului Sazlidere, unul din cele şase viaducte care vor trece peste Canalul Istanbul, preşedintele turc a lansat sâmbătă ceea ce el numeşte „proiectul lui nebunesc”: construirea unui canal între Marea Neagră şi Marea Marmara, care provoacă în Turcia neîncredere şi îngrijorare.
În timpul unei ceremonii organizate pe şantierul Sazlidere, Recep Tayyip Erdogan a insistat, sâmbătă, 27 iunie, pe caracterul istoric al mega-proiectului său. „Nu e o ceremonie de inaugurare a unei fântâni”, a spus el în faţa unei asistenţe aprobatoare, în prezenţa ministrului transporturilor şi industriei, Adil Karaismailoğlu, şi a tuturor şefilor partidului său, AKP.
Cu cei 45 de kilometri lungime, 275 de metri lăţime şi 21 de metri adâncime, acest nou canal peste care vor trece şase poduri, va fi de 30 de ori mai sigur decât Bosforul, al cărui trafic va fi redus cu 90%, potrivit preşedintelui turc. Şantierul trebuie să dureze şase ani şi costul este estimat la 15 miliarde de dolari… cifrele se succed în gura preşedintelui turc care repetă acelaşi argument: strâmtoarea Bosfor este prea frecventată, ceea ce obligă uneori navele să aştepte zile întregi înainte de a trece prin ea, este de asemenea dificil de folosit de către giganţii mărilor. Punctul culminant al lungii serii de mega-şantiere lansate de acest preşedinte constructor de la venirea sa la putere acum 19 ani, acest proiect va fi sursă de mândrie pentru poporul turc, o nouă realizare pe care lumea o va invidia, asigură Recep Tayyip Erdogan. Doar că opinia publică nu este convinsă, în special cea din Istanbul. Zadarnic a invocat şeful statului amintirea lui Mehmet II cuceritorul – nu a mers acesta până la “a-şi transporta navele pe uscat” când a cucerit Constantinopol în 1453? – proiectul lui provoacă multă rezistenţă.
Preşedintele turc citează multe rapoarte universitare pentru a respinge temerile, dar experţii în mediu sunt sceptici. Mai întâi, pentru că acest canal va fi săpat într-o zonă împădurită traversată de izvoare şi de râuri conectate la reţeaua de distribuţie a Istanbulului încă din secolul al XVII-lea. Este unul din motivele pentru care actualul primar al Istanbulului, Erkrem Imamoglu, (CHP, opoziţia de centru dreapta), conştient că 40% din aprovizionarea cu apă a oraşului vine din partea europeană, este vehement contra acestui proiect.
Apoi pentru că noul canal riscă să bulverseze echilibrul natural al curenţilor şi contra-curenţilor între Marea Neagră şi Marea Marmara. Unii specialişti prevăd că acest canal artificial va acţiona ca un sifon care va aspira toate apele poluate din Marea Neagră care vor sfârşi în Marea Mediterană.
Surd la aceste obiecţii, Recep Tayyip Erdogan vorbeşte despre noul canal ca despre “proiectul cel mai eco-responsabil din lume” şi consideră că reducând aglomeraţia din Bosfor, noua cale maritimă va contribui la salvarea ecosistemului din Marea Marmara, recent invadată de o proliferare a “mucilagiului marin” (o masă vâscoasă care invadează periodic coastele din nord-vestul Turciei sub acţiunea combinată a poluării şi încălzirii climatice). Şi aici, experţii văd lucrurile altfel: ei consideră, dimpotrivă, că Marea Marmara riscă să fie şi mai poluată prin construirea acestui canal, notează France 24.
Aflat de aproape 20 de ani la putere, Recep Tayyip Erdogan a schimbat radical faţa ţării sale recurgând la o politică nebunească de mari lucrări. Autostrăzi, tuneluri, poduri, baraje, aeroporturi… În discursul lui de sâmbătă, preşedintele a citat de exemplu cazul podului Osman Ghazi, care traversează golful Izmir pentru a conduce automobiliştii pe autostrada Izmir, ieşind din Istanbul pe la est. Un proiect al cărui mod de finanţare ridică întrebări.
În realitate, bazându-se pe rapoarte foarte optimiste, guvernul a lansat acest proiect garantând operatorului un anumit număr de intrări la punctele de plată. Din păcate, în 2020, trezoreria turcă a trebuit să plătească peste 3 miliarde de lire turceşti (peste 28 de milioane de euro) societăţii Otoyol Yatırım A.Ş, deoarece frecventarea s-a dovedit inferioară cifrelor menţionate în contract.
Întrebat de CNN Türk sâmbătă, ministrul transporturilor şi infrastructurii a confirmat: “Desigur, va exista o garanţie de treceri (pentru Canalul Istanbul), Turcia este una din ţările care a realizat cel mai mult din lume recurgând la acest model de finanţare”.
O garanţie de trecere deci, care se bazează încă o dată pe previziuni optimiste: un raport comandat de acelaşi ministru al transporturilor şi infrastructurii prevedea că în 2026, 54.900 de vase vor trece pe noua rută şi 68.000 în 2039, în vreme ce în ultimii 10 ani, traficul în Bosfor a scăzut cu 53.000 de vapoare pe an, din cauza numărului tot mai mare de noi conducte şi a deciziei anumitor ţări de a-şi reduce dependenţa de hidrocarburi.
Traficul navelor care transportă petrol va continua să scadă. Şi trebuie adăugate la asta date pe care transportatorii le vor ţine minte fără îndoială: să traversezi Bosforul, chiar dacă asta implică aşteptare şi poate comporta riscuri, este şi va rămâne gratuit.
Zadarnic dă preşedintele asigurări că proiectul lui „nu-l va costa nicio centimă” pe contribuabilul turc şi „se va plăti singur”, un sondaj publicat luni arată că peste 60% dintre persoanele intervievate resping recurgerea la garanţia de trecere.
Împotriva părerii propriei opinii publice, împotriva băncilor turceşti care au afirmat că nu sunt dispuse să-şi asume un asemenea risc, Recep Tayyip Erdogan merge până acolo încât apără băncile străine dispuse să participe la aventură.
O încăpăţânare care l-ar putea costa scump, cu atât mai mult cu cât dincolo de graniţele Turciei, Rusia nu pare convinsă de binefacerile Canalului Istanbul. Moscova este de fapt convinsă că noua cale maritimă va permite flotelor NATO să ajungă mai repede în Marea Neagră.
Sursa știre: capital.ro